In drumul spre Pestera Bolii (eu am venit dinspre
Hateg, este pe partea stanga), merita sa va opriti si la
Cheile Banitei. Chiar daca le-am cautat de m-am
plictisit (nefiind niciun indicator, iar localnici ne-au spus ca
nu a auzit de asa ceva), am trecut pe langa ele, de fapt pe
langa drumul care ducea spre ele, de nu stiu cate ori. Mai erau
niste nemti care si ei pendulau de-a lungul soselei, cu speranta ca
le vor gasi. Pacat ca nimeni nu stie nimeni de ele, sau poate ca le
cunosc sub alta denumire... Intr-un final le-am gasit, am parcat
masina, si am luat-o pe jos, pret de vreo cinci minute.
Desi sunt scurte, sunt foarte spectaculoase. Le-am gasit pe un blog de calatorie si am vazut ca oamenii se bagasera in albia raului ca sa poata merge prin ele. E o bucata pe care nu o poti trece decat prin apa. Am avut aceeasi intentie, dar dupa cateva incercari de a ma “lansa la apa”, m-am lasat pagubas. Apa rece, se aluneca pe piatra slefuita de apa, si pe alocuri mazga, eu nesuportand sa am talpile direct pe pamant… au fost doar cateva impedimente care m-au facut sa ma las pagubas. Totusi am facut cateva fotografii, atat cat am putut si cat s-a vazut din ele.
Cand am plecat, se adunasera niste “bastinasi”, care se uitau la noi de parca vazusera niste omuleti verzi… ei venisera la un gratarel (stiau locul unde se poate face gratar, dar nu stiau de Cheile Banitei), era duminica, si pranzul se apropia…
Desi sunt scurte, sunt foarte spectaculoase. Le-am gasit pe un blog de calatorie si am vazut ca oamenii se bagasera in albia raului ca sa poata merge prin ele. E o bucata pe care nu o poti trece decat prin apa. Am avut aceeasi intentie, dar dupa cateva incercari de a ma “lansa la apa”, m-am lasat pagubas. Apa rece, se aluneca pe piatra slefuita de apa, si pe alocuri mazga, eu nesuportand sa am talpile direct pe pamant… au fost doar cateva impedimente care m-au facut sa ma las pagubas. Totusi am facut cateva fotografii, atat cat am putut si cat s-a vazut din ele.
Cand am plecat, se adunasera niste “bastinasi”, care se uitau la noi de parca vazusera niste omuleti verzi… ei venisera la un gratarel (stiau locul unde se poate face gratar, dar nu stiau de Cheile Banitei), era duminica, si pranzul se apropia…
Langa Cheile Banitei sa afla o cale ferata care intra intr-un tunel!!! |
Mai departe, am continuat drumul spre
Pestera Bolii, care
este situata in partea de nord a orasului
Petrosani, la 6 km de acesta, pe drumul care leaga Valea
Jiului de Tara Hategului, in locul unde se intalnesc
Muntii Retezatului
cu cei ai Sebesului.
Numele pesterii vine probabil
de la familia Bolia care a avut incă din secolul XV-lea proprietati
de pamant si paduri in zona.
Pestera incepe acolo unde
Paraul Jupaneasa se pierde in pachetul de calcarele jurasice
printr-un portal spectaculos de 20 m la baza si 10 m inaltime.
Galeria principala a pesterii este in general de mari dimensiuni,
pe alocuri largindu-se in adevarate sali spatioase. Formatiuni de
scurgere apar in locurile inalte si pe tavanul galeriei. Pe o
lungime de 466 m galeria coboara doar 3 m. La iesirea din pestera
paraul poarta numele de Galbina.
Pestera
Bolii este o strapungere naturala accesibila pe toata
lungimea ei, una din putinele pesteri de
acest fel din tara.