– Domnu, domnu…

Eram în poartă și urmăream cu maximă atenție și îngrijorare evenimentele care se petreceau în careu. Două pase, un dribling și șut năprasnic din 7 metri. Mingea venea vijelios pe o traiectorie ce amenința să-mi zburlească freza rău de tot.

Am închis ochii și am parat cu un reflex nesperat. Freza mea a răsuflat ușurată. Coechipierii au preluat mingea și jocul s-a mutat în jumătatea adversă.

– Domnu portar, domnul portar!

Inițial am ignorat strigătul. Nu sunt obișnuit să fiu… domnit. De obicei sunt strigat baiatu’, domnișoru’ sau varianta ardelenească, măi fecior! Cum eram singurul portar  din zonă, mi-am dat seama că despre mine era vorba așa că m-am întors. În spatele porții, prin gardul de plasă se ițea fața curioasă a unui băiețel.

– Domnu’ portar, cât îi scorul?

– 5 la 3 pentru n...