S-a creat o nouă falie între români și se umple rapid cu venin. Se formează, cu siguranță nu din senin, imaginea unui nou dușman al românului de rând, un nou personaj colectiv care încearcă să-i ia acestuia ceva, să-l asuprească într-o formă sau alta: românul plecat din țară, diasporeanul. „Cine sunt ei, să vină de unde or veni, să ne răstoarne nouă guvernul?” „Ce le pasă lor de noi? Sigur sunt în slujba unor interese. Am auzit noi la TV de unul Soroș, evreu și ungur care-și bagă coada peste tot.” „Lași, au plecat din țară, n-au stat cu noi să mănânce salam cu soia” – cei mai tineri, în loc de salam cu soia se gândesc probabil la mizeria din spitale, lipsa infrastructurii, salariile mici din provincie. „Căpșunari, curve, hoți!” „Ne fac de râs prin toată lumea, de ne confundă lumea cu țiganii, pe unde mergem.” „Răducioiu, care a uitat românește după 2 ani de Italia” – exponentul aroganței românului care ...