Dacă un adult îl pălmuieşte
pe un altul pe trotuar, pentru că nu s-a grăbit suficient sau
un bărbat îşi scoate cureaua şi o pocneşte
pe vânzătoare în magazin, pentru că aceasta nu a avut
atitudinea potrivită - toate acestea sunt
considerate atentat, violenţă, crimă chiar. Nu ar fi logic ca
lovirea unui copil să fie considerată tot un
act de violenţă? Bătaia poate fi foarte bine unul dintre
primele acte de violenţă pe care le
experimentează copiii. Li se întâmplă asta în timpul celor mai
vulnerabili ani şi de la cei de care
depind şi care ar trebui să le ofere dragoste, afecţiune şi
îndrumare.
Iată o listă, ce conţine opinii pro şi contra folosirii bătăii
în educaţia în familie:
PRO
· Copilul ar putea să oprească comportamentul inacceptabil
temporar
· Copilul are atenţia dumneavoastră
· Vă simţiţi puternic
· Aţi dovedit că sunteţi mai mare şi mai puternic decât
copilul
· Vă puteţi întoarce la activităţile pe care le desfăşuraţi
înainte de incident
· Simţiţi că aţi făcut ce trebuia, pentru că este exact
ceea ce ar fi făcut şi părinţii
dumneavoastră
CONTRA
· V-aţi rănit copilul
· Copilul simte durerea
· E furios pe dumneavoastră
· Îi e teamă de dumneavoastră
· E refractar faţă de dumneavoastră
· Se simte ruşinat
· Învaţă că dragostea răneşte
· Învaţă că lovirea/violenţa reprezintă o cale de a rezolva
conflictul
· Se concentrează doar asupra a ceea ce simte, nu asupra
comportamentului care a provocat
pedeapsa
· Învaţă că oamenii mari îi pot controla pe cei mici,
rănindu-i
· Găseşte o cale să vă atragă atenţia....chiar dacă doare
şi poate repeta comportamentul
inacceptabil pentru a o obţine din nou
· Învaţă să mintă şi să păcălească pentru a evita
bătaia
· Învaţă să-şi exprime furia sau frustrarea prin acţiuni
violente
· E posibil ca atunci când va creşte să-şi lovească soţia
sau copiii
· Stima faţă de sine a copilului va fi mult
redusă
· Vă puteţi simţi vinovat
· Veţi începe să-l loviţi mai mult de-a lungul
timpului
· Legătura părinte-copil va fi mult slăbită
· Aţi putea să-l răniţi serios pe copil şi să fiţi acuzat
de abuz asupra acestuia.
Aceste consecinţe derivă din ani de cercetare, purtând
dovada substanţială că utilizarea
consecventă a pedepsei corporale poate fi în detrimentul
dezvoltării sănătoase a copilului.
Milioane de copii sunt atacaţi violent în mod regulat, în
numele disciplinei. Ei, la rândul lor
devin extrem de violenţi. Vina e atribuită pe rând
copiilor, mass-mediei, situaţiei noastre
economice, şcolilor, armelor, oricui şi tuturor, şi chiar
principalul vinovat nu intră în discuţie.
Pentru că părinţii care folosesc disciplinarea fizică sunt
primii care-i învaţă pe copii să fie
violenţi.
“ Ştii, trebuie s-o pedepsesc tot timpul pentru acelaşi
lucru. Dar pare că nu are efect. Ziua
următoare face la fel.” Vă sună familiar? Aceasta este
lamentarea multor părinţi. Nu doar că bătaia
nu funcţionează, dar ea determină de asemenea multe efecte
periculoase neintenţionate la copiii
noştri. Jordan Riak scria în “Discuţie despre bătaie”:
”Actul pedepsirii corporale a copiilor erodează
legătura de încredere dintre copil şi părinte. Copilul
bătut este mai puţin capabil să-şi privească
părintele ca pe o sursă de protecţie şi confort, care sunt
vitale dezvoltării sănătoase a fiecărui copil”.
Fără sentimentul de încredere în părinte, este puternic
împiedicată abilitatea copilului de a creşte şi
de a deveni un adult sănătos emoţional, care să fie apt să
aibă încredere şi să-i iubească pe ceilalţi.
Sentimentul propriei valori şi al stimei faţă de sine
suferă puternic când este agresat. Copiii
cărora li se aplică pedeapsa corporală nu se privesc ca
fiind atrăgători, demni de încredere, ci
nemerituoşi şi inadaptaţi. Aceasta îl face pe copil să
devină ”bătăuşul din vecini, care terorizează
copiii mai mici”, scrie Riak. Copiii învaţă să creadă că ar
putea proceda bine şi că e în regulă dacă
folosesc violenţa pentru a-şi rezolva problemele.
Cei ce sunt bătuţi - sau chiar ameninţaţi cu bătaia - devin
rebeli, răzbunători şi refractari faţă
de părinţii lor. Nu devin mai de încredere şi responsabili,
cu un control intern al comportamentului
lor, după ce au fost bătuţi. Uneori mulţi părinţi îşi
amintesc că au fost bătuţi, dar foarte rar îşi
amintesc de ce au fost trataţi astfel. Faptul ca îşi bat
copiii îi împiedică să înveţe cum să fie
responsabili şi să se comporte firesc.
Unul dintre cele mai dezastruoase efecte ale bătăii îl
reprezintă blocarea comunicării dintre
părinte şi copil. Copilul bătut este rezistent la ceea ce
vrea părintele să-i spună şi nu e deschis la a
împărtăşi problemele şi sentimentele cu acesta. Bătaia
creează mai degrabă o relaţie plină de teamă,furie şi evitare, şi
nu o apropiere emoţională reciprocă.
