An apariție: 2013

Autor: Adrian Teleșpan

Categorie: Modern

Ediție: Broșată

Nr. Pagini: 384

Editura: Herg Benet

De foarte mult timp nu am citit o carte, care deși îmi prezintă un episod nefericit din viața unui personaj, poate să mă destindă și chiar să mă facă să râd în hohote. Dacă stau să mă gândesc mai bine, niciodată nu aș fi putut spune despre o carte că mi-a plăcut de la primul cuvânt până la sfârșit (cu puține excepții). Merg pe mâna celor care a recenzat-o trecând peste scenele de sex. Am avut senzația, și mai mult decât atât, certitudinea că până și limbajul colorat și-a găsit un loc de cinste.
Scris sub forma unui jurnal urban și scoțând celebrul ”dragă jurnalule”, cartea lui Teleșpan surprinde prin nota personală și prin introspecțiile, de cele mai multe ori ironice. Exact cum declara chiar autorul, este o carte pe care aș fi putut să o scriu eu, sau tu sau oricine altcineva. Dar de scris e foarte bine scrisă și eu zic să o lăsăm lui Adrian.
Dacă ar fi să o recomand cuiva, m-aș limita la puțini oameni din jurul meu, pentru că pe alocuri e greu de digerat, poate din cauza scenelor de gay-sex sau poate din cauza gândirii tranșante pe care personajul, Adrian Green, ți-o vâră cu nonșalanță sub nas. Fără cosmetizări, fără photoshop și total fără inhibiții.

Prezentarea editurii e suficientă să te facă să citești:
Adrian Green este un homosexual român care se mută la Londra pentru că… e obosit. Deși nu prea mai are chef de muncă, își găsește, totuși, un job: administrator de cimitir. Pe măsură ce interacționează cu diverși clienți, vii sau morți, Adrian ne spune exact ce crede el despre religie, bani, sex sau moarte, concepte pe care le descrie cu o sinceritate crudă, foarte mult umor și sarcasm. Cimitirul Wormholt devine spațiul în care Green își dă seama că fericirea stă în acceptarea adevărului propriu, și nu în ochii celor din jur.
“Singurul sfat pe care eu pot să îl dau cu inima împăcată este: Dormiţi! Dormiţi, fraţilor, că somnul n-a făcut rău nimănui! Eşti trist? Culcă-te! Eşti nervos? Culcă-te! Vrei să mori? Culcă-te, poate ai noroc şi mori în somn!”
Singurul mesaj pe care îl am pentru tine e următorul: Nu îmi doresc să te învăț nimic, dar îmi doresc să îți placă ce am scris. Ceea ce ai acum în mână e o carte pe care ai fi putut să o scrii și tu. E o carte scrisă simplu, fără pretenții, pentru că eu nu sunt scriitor. Deschide cartea la prima pagină și vei vedea că tot ce fac eu în primele rânduri faci și tu în fiecare zi. Relaxează-te, finalul e mereu același! (Autorul)

P.S. Nici măcar citate nu pot da, pentru că aș cita cam 85% din carte, totuși pasajul meu favorit e:
„Pentru mine, calea cea mai scurtă și la îndemână spre fericire e muzica. Muzica e Dumnezeu. Îți umple mintea atât de frumos încât nu mai rămâne loc de altceva. Nu rămâne loc de rău. Dacă ar fi să mă aresteze, tot ce aș vrea cu mine ar fi un iPod cu cinci mii de melodii.” Telespan, Cimitirul, pag. 243