Am aflat zilele trecute că s-a stins din viață Cristian Țopescu, probabil unul dintre cei mai buni comentatori sportivi din România. Nu pot spune că am fost și nici că sunt un fan al sporturilor, dar aflând vestea tristă nu am putut decăt să simt o părere de rău și să doresc ca Dumnezeu să îl odihnească în pace!

Ceea ce însă m-a frapat, să nu spun șocat, este că toate televiziunile au dat încontinuu știrea aceasta, apârând chiar filmulețe cu ”in memoriam”. Toți reporterii au început să îl ridice pe om în slăvi să îi acorde toate omagiile văzute și nevăzute. Dintr-o dată toată lumea a aflat cine a fost acest mare comentator, toată lumea l-a omagiat așa cum se cuvine.

Am spus că m-a frapat și am spus bine pentru că tot ceea ce se întâmplă acum nu s-a întâmplat când omul era încă în viață.

De ce nu ne-am arătat respectul atunci? De ce nu am adus omagii atunci? De ce afli cine a fost cu adevărat Cristian Țopescu abia după ce a încetat din viață?

Și aceste întrebări sunt valabile pentru toată lumea.

Am aflat mult mai multe despre Regele Mihai abia după ce a murit. A făcut lucruri mari dar se pare că nu a interesat pe nimeni. Dar odată cu moartea sa, toate televiziunile au scos de la naftalină toate documentarele posibile legate de familia regală. Brusc toți erau de partea regalității si îmi pun din nou întreabrea: de ce așa târziu? De ce lăudăm un om abia atunci când omul respectiv a plecat dintre noi? De ce nu putem aprecia valoarea unei persoane în viață?

Și lista aceasta poate continua probabil la nesfârșit.

E păcat totuși că valorile noastre mor aproape sub anonimat iar după începe circul.

Însă nimic nu mă dezgustă mai mult ca postările pe rețelele de socializare, atunci când unii au impresia că printr-un like și un share îți arăți respectul.

Mă disperă postările prin care ești atenționat că fără un share nu îl iubești pe Dumnezeu sau nu ai avut dram de respect pentru viața unui om. Sunt ”convinsă” că cei plecați dintre noi, exact asta fac acolo unde sunt, urmăresc rețelele de socializare să vadă cine a ținut cu adevărat la ei, mă gândesc că poate și îngerii au întocmit vreo condică prin care vei ajunge în rai în funcție de câte like-uri ai dat la pozele cu Isus și cu Fecioara Maria sau la cât de des ai distribuit ”în semn de respect” crucea.

Voi milita întotdeauna pentru respectarea valorilor în viață, dar probabil nu o voi face niciodată pe o rețea de socializare în care nimeni sau aproape nimeni nu e cel real 100%. Toți ne dorim să fim mai buni, toți ne dorim să fim apreciați, dar ceea ce îmi doresc eu este ca toate lucrurile astea să se întample în viața reală, nu pe internet.