Mi se pare un lucru ieșit din comun să reușești să creezi o lume ficțională pe care să reușești să o și transcrii pe hârtie, dar atunci când vorbim despre ”Povestea slujitoarei” lumea aceea devine aproape palpabilă, ceea ce mi se pare genial. Am rămas cu gustul acela de incertitudine și mi se părea că de fapt Galaadul există cu adevărat pe undeva.

Am spus în câteva rânduri că nu sunt un fan al distopiilor, am avut șansa de a citi câteva opere ce se învârteau în jurul poveștilor cu zombie, trebuie să recunosc faptul că am avut norocul de a da peste ceva de calitate, dar nimic până la Margaret Atwood nu mi s-a părut prea original.

Aici nu vorbim despre vreun virus scăpat din cine știe ce laborator ultra-secret, vorbim despre o societate patriarhală, despre o ”reorânduire” a valorilor, despre întoarcerea la timpurile biblice, cu precădere la Vechiul Testament.

Din sumar afli că ” guvernul noii Republici Galaad a...