Atunci când vine vorba de serii de romane devin puțin haotică și asta se întâmplă din motivul acela că a început să mă dispere tendința autorilor de a crea o serie.

E drept că am fost impulsionată de sinopsis-ul cărții fără a băga de seamă că această poveste se leagă atât de mult de anteriorul ”Ghici cine moare primul”, așadar pentru cei care nu au întâlnit încă volumele semnate de M.J. Arlidge, ordinea logică și cronologică este ”Ghici cine moare primul” apoi ”Ghici ce-i în cutie”, deși poveștile diferă, volumul de față oferă multă confuzie. Nu fă ca mine!

Dar să vă povestesc ce m-a atras la poveste.

Din prezentarea succintă aflu despre ” cadavrul unui bărbat găsit într-o casă goală. Inima i-a fost scoasă din piept și trimisă soției și copiilor lui.” Sună palpitant, nu?

În scenă intră inspectoarea Helen Grace, bănuind iar mai apoi confirmând că are de-aface cu un criminal în serie, iar de aici am luat viteză prin toate cele 406 pagini. Deși extrem de sângeros și plasat într-o Anglie cenușie, pur și simplu nu am putut lăsa cartea din mână. Jocurile de putere, mediul infect al fetelor străzii, și caracterul jegos al unor persoane pe care le credeai decente, te fac să devorezi pur și simplu povestea. În romanul lui Arlidge nu exista bine și rău, există rău și foarte rău. Pare că pur și simplu speranța și bunătatea a dispărut lăsând lumea pradă deznădejdii, violenței și urii.

Mi-a plăcut faptul că m-am regăsit din nou pe cele două fronturi. Deși nu cunoști identitatea criminalului, capitolele inserate când lovește și frustrarea poliției aduc acel iz de cunoscător. Începi să îi bănuiești pe toți tocmai pentru că în aparență ai senzația că știi. Iar în cele din urmă ți se dezvăluie un tablou pe care îl poți bănui de pe la jumătatea cărții dar care te surprinde tocmai datorită tușelor groase de gri și negru. Un tablou întunecat și sinistru.

Anumite scene mi se păreau trase de păr, iar uneori m-a copleșit senzația de umplutură, dar la final fiecare gest, părere și acțiune capătă un sens logic și datorită acestui fapt am reușit să ajung la o nota decentă. Nu sunt foarte sigură că aș recitii cartea însă de recomandat cu siguranță o recomand fanilor genului polițist/mister și chiar o idee horror.

Cheers,

Issel