Claudius a ajuns imparatul Imperiului Roman in anul 41,
urmandu-l la tron pe nepotul sau Caligula. Intrecut Claudius nu
fusese tinut prea mult la punct cu treburile din imperiu, fapt
datorat unor defecte fizice ale sale, dar si unei timiditati destul
de mare pe care o avea acesta. Ajuns la tron, acesta a uimit lumea
prin abilitatile sale de scriitor si conducator. A fost vazut ca o
persoana plina de umanitate si justitie, datorita lui fiind
construite multe apeducte si strazi.
In urma unor lucrari facute la Lacul Fucino (aflat in
actuala regiune italiana Abruzzo), care ar fi durat 11 ani,
Claudius a hotarat sa organizeze o naumachia (lupta pe apa pentru a
distra populatia). Claudius nu era primul care sa organizeze asa
ceva, insa el a dus acest tip de spectacol la un alt nivel. Pentru
aceasta batalie navala Claudius a decis sa foloseasca aproximativ
20.000 de persoane (sclavi condamnati la moarte, ce au fost
gratiati pentru a participa la jocuri). Sclavii erau impartiti in
doua flote, care s-au luptat sub ochii unei multimi uriase si
excitate. Soarta nu a fost insa blanda cu sclavii respectivi,
aproape toti murind oricum in timpul spectacolului. La acest
eveniment avea asa se auda pentru prima data strigarea “Ave Caesar
(imperator), morituri te salutant!”
(Traiasca Cezar(imparatul), cei ce sunt pe cale sa moara te
saluta!), strigare la care Claudius ar fi raspuns “Aut non” (Sau
nu).
In ciuda unor astfel de spectacole, pana sa ajunga pe
tron, Claudius nu avea experienta militara, nici nu era familiar cu
bataliile, el ne mergand in armata, din cauza defectelor sale
fizice. Astfel, cand a plecat in anul 45 d.Hr. sa conduca trupele
romane, care luptau in Britania, multi au crezut ca nu se va mai
intoarce. El insa a reusit sa treaca peste acest neajuns, reusind
sa aiba succes, cu ajutorul generalilor sai.
