Dupa ce Diocletian a abandonat Roma petru a se muta la Nicomedia (Bitinia, Asia mica), iar Milano devenea din ce in ce mai avantajat in fata Romei, datorita pozitiei sale strategice (aflat aproape de Rin si Dunare) Orasul etern a primit inca o lovitura uriasa, atunci cand, in 326, Imparatul Constantin cel Mare, a hotarat sa se indeparteze definitiv de Roma, mutand capitala imperiului la Bizant (Byzantium-nume latin/Byzantion-nume grecesc). Constantin dorea sa construiasca o noua capitala care sa ii poata purta numele. A ales astfel Bizantul, locul unde Flavius Galerius Valerius Licinianus Licinius, fostul adversar al lui Constantin se baricadase fara succes, oras pe care l-a marit si infrumusetat, schimbandu-l radical.

Bizantul era un loc de importanta strategica, deoarece era punctul de trecere spre teritoriile din Asia si poate mai important decat atat, era locul in care a obtinut o victorie importanta impotriva rivalului sau. Un factor de importanta deosebita era acela ca, in Bizant, Constantin isi putea dezvolta in liniste ideile sale religioase crestine, lucru ce nu putea fi facut la Roma, un oras dominat inca de ideile pagane. Pe langa toate acestea, Bizantul era un loc important pentru ca ii permitea lui Constantin sa observe miscarile persanilor, care, in acei ani, manifestau o putere ingrijoratoare pentru imperiul sau.

Lucrarile pentru transformarea Bizantului in Constantinopol au inceput in 326, pe 26 noiembrie si s-au terminat in 11 mai 330, perioada in care arhitectii au lucrat din greu. Au fost construite piate, coloane, statui, palate, biserici (ca cea a Sfintilor Apostoli), dar si celebrul For al lui Constantin. Frumusetea orasului nou realizat nu l-a tinut insa captiv pe Constantin, care a continut sa mearga in razboaie: conducand cu succes armatele sale impotriva gotilor si sarmatilor in 332 si 334. Probleme lui Constantin ramaneau insa de ordin religios, el fiind crestin „in pectore” (nu abandonase paganismul si nu se botezase crestin) si luptand contra lui Arius, cel care promova Arianismul(faptul ca Iisus Hristos nu ar fi fiinta divina).