Poporul Etrusc este unul dintre cele mai mari mistere ale lumii antice. Nimeni nu a reusit pana acum sa descifreze mai mult de cateva cuvinte din limba acestui popor si nimeni nu a reusit sa explice cum s-a stins atat de brusc aceasta civilizatie extrem de complexa si rafinata, pana si originea etruscilor ramanand un mister.

Etruscii erau un popor care isi astepta moartea, urmand legile religiei pe care o practicau, religie ce fixa limitele dezvoltarii si al vietii umane. In “cartile destinului”, ingrijite de preoti, erau adunate doctrine filosofice care reglementau viata societatii. Una dintre aceste carti explica ca viata unui om putea avea de 12 ori 7 ani. Omul putea supravietui epidemiilor, razboaielor si dezastrelor, cu ajutorul ritualurilor religioase. Omul putea imbatrani, sa aiba fii, nepoti si stranepoti, insa ajuns la 84 de ani trebuia neaparat sa moara. Regula se aplica si pentru viata stirpelor – la fiecare 10 secole un popor se stingea pentru a lasa loc oamenilor noi.

Acest fatalism al etruscilor a avut o mare influenta asupra celor mai importante momente, cat si asupra lucrurilor mici din viata cotidiana, actiunile lor fiind marcate de o resemnare anticipata.

Teoriile cu privire la originea etruscilor sunt multiple, dar se pot insuma in 3.

Prima teorie, sustinuta de Herodot, spune ca Etruscii erau de origine orientala. Aceasta marturie antica spune ca sub domnia lui Ati, fiul lui Mane, a avut loc o foamente in Lidia, Asia Mica. Pentru o vreme oamenii locurilor au incercat sa reziste, dar cum foametea persista, sefii lor s-au intalnit pentru a discuta. Au fost incercate mai multe masuri, insa cum dupa 18 ani, foametea inca persista, regele a decis sa imparta poporul in doua: o parte ramanea in Lidia, iar alta trebuia sa plece. Cei care au plecat, au ajuns in peninsula Italica si au luat numele de Tirenieni, dupa noul lor suveran. Grecii ii numeau tirenieni, in timp ce latinii ii numeau Etrusci sau Tusci, iar pamantul pe care il ocupau era numit Etruria.

A doua teorie, apartinea lui Dionis din Halicarnas, istoric grec, care a trait in timpul lui Augustus. El sustinea ca etruscii nu proveneau dintr-un alt popor, ci erau de-ai locului. El recunostea existenta unui conflict intre Etrusci si Lidieni, insa afirma ca limba si obiceiurile etruscilor nu aveau comparatie. Etruscii insisi se considerau indigeni, iar o migratie in masa, ca cea propusa de Herodot pare improbabila considerand eforturile uriase necesare unei migratii de asemenea amploare, eforturi ce nu puteau fi sustinute de Lidieni, care erau prezentati de insusi Herodot ca fiind inconjurati de foamete si mizerie.

Un al treilea curent afirma ca Etruscii proveneau din zona Orientala a Marii Mediterane, insa nu din Lidia, ci alte zone.