Tu,omule,ca frunza verde te întrebi mereu,cum vei putea zburaspre cer, spre curcubeu.Întâi, te roagăla seminţa purtătoarede amintiri şi taine seculare,să te răsară primei ramure în dar,apoi tu vei putea sperala ţelul lui Icar.La anul, altă ramurămai sus te va purta,şi tot aşa în timpul ce-o urmavei dormi iarna,în primăvară trează,treaptă cu treaptă te urmează.Copacul, multe crengiva înălţa în timpurcându-te spre piscul lui de-Olimp...unde când vântul lin va adia,doar prima care-atinge vârful va zbura.