Articole postate de Cimpoeru Constantin

  • OMUL... 424

    NU CERE să se nascăîn a naturii lume  vii,el, scânteia ce putea oriunde-a străluci.Spulberat din mantia cerească,ca praful în lume să trăiască,se-aşează ici şi colo strigând "e ocupat",dorul frângându-l lumescului păcatNU ŞTIE să trăiascăcând vieţii fu trimis căzutasemeni oalei ce răsucită-n lut,forma rotundă prindesfârşită-n început:tot plânge toarta-i că nimeni n-o apucăpe bolta cerului la loc s-o ducă...NU VREA să moară,dar nici s-o mai lungească nu,de vii se-agaţă foartenegând propria-i moarte,când uşa întredeschisă poate şticum lutu-i foc de aur în braţe de etern,nicicând a fi nevoie pe scară-a mai suitreptele luminii, spre marele Eden!Ah OMUL, fiinţă grea,Nu cere, nu ştie, nu vrea!

    Citește mai departe
  • POVESTE... 437

    A fost odată ca niciodată a fost... ba chiar acum,Un colţişor de Eden unde pământul bun,ah, prost arat era de cei ce duceau plugul,degeaba trăgeau boii iar iar înroşind jugul.Cei ce conduceau, cu pietre aruncate fel de fel, parcă-ncercau să rupă munca lamei de oţel.Au şters atunci trudiţii, de sânge jugul, cu iubire,şi au plecat paria deşertului să-nşireîn hărnicia lor, cu câmpuri înverzite,doar inima ştiind durerea în palmele trudite.Dar au lăsat în urmă copiii şi bătrâniisă îi ajute soarta, mila ori străbunii.Bătrânii se rugau pentru copiii mari plecaţi,cei mici la cer plângeau să nu fie uitaţi.Pe prispa unei case din vechiul său pridvor,sta un bătrân cu falca în palmă gânditor.Se tot ruga căr

    Citește mai departe
  • malaxor-de-sentimente: OBLIVIO ACCEBIT... 404

    malaxor-de-sentimente: OBLIVIO ACCEBIT: Am urcat pe un fulger când el cobora inima-m aprins-o din razele privirii pe teama de-a cunoaşte am pus gheaţă şi foc la rădăcina copacul......

    Citește mai departe
  • CLOROFILICĂ... 473

    Tu,omule,ca frunza verde te întrebi mereu,cum vei putea zburaspre cer, spre curcubeu.Întâi, te roagăla seminţa purtătoarede amintiri şi taine seculare,să te răsară primei ramure în dar,apoi tu vei putea sperala ţelul lui Icar.La anul, altă ramurămai sus te va purta,şi tot aşa în timpul ce-o urmavei dormi iarna,în primăvară trează,treaptă cu treaptă te urmează.Copacul, multe crengiva înălţa în timpurcându-te spre piscul lui de-Olimp...unde când vântul lin va adia,doar prima care-atinge vârful va zbura.

    Citește mai departe