Nu am înţeles... nu înţelegem, şi greu vom înţelege! Că nu putem funcţiona singuri că suntem un singur organism multifuncţional. Dar fugim, fugim cât mai departe de ceilalţi NOI! Nu putem suporta normalitatea unora, sau suferinţa ori trăirile altora. Priviţi sfera. Este alcătuită din milioane de puncte anonime care o urmează, oriunde se va rostogoli. Iar ea, sfera, nu poate la rândul ei, exista fără acele puncte care o întregesc. Orice trăire pe care un punct din sferă o manifestă, este preluată de celelalte, prin vibraţia pe care aceasta o emite, fiind universală. Ea înfiorează toate celelalte puncte, adică...sfera: imperceptibil în aparenţă dar, profund pentru entitatea în sine! Urmările sunt dezastruoase sau... benefice. Atât timp cât ceea ce facem este doar pentru noi înşine, nu putem iubi. Pe nimeni şi nimic! Putem deveni atât de răi, că în iad nu vom putea avea nicio surpriză! Nu ne rămâne decât să alegem una din extremele existenţei noastre: inocenţa copilăriei, ori înţelepciunea bătrâneţei. Copilăria este... inconştienţă, înţelepciunea o copilărie conştientă... Ambele se integrează sferei. Perioada de mijloc este un dezastru. Este doar o luptă permanentă pentru visuri, idealuri, scopuri şi speranţe, toate irealizabile după cum le dorim în esenţa lor. Doar desertăciune! Universul îţi oferă doar ce îţi trebuie, nu ceea ce îţi doreşti. Atunci? Atunci lasă dragostea falsă faţă de animalele de companie, lasă paravanul comod al face book-ului, unde poţi spune tuturor că-i iubeşti, fără obligaţii, şi redicţionează puritatea sentimentului unic, întregii sfere. Alătură-te celorlalte puncte, vibrează la unison, sau măcar... încearcă: Nu mai fugi, nu mai fugi omule de iubirea celorlalţi. Dă LIKE!

SFERA

Rotire prăvălită

margine mişcătoare-n revenire

iar şi iar punct nemişcat

înaintea virgulei

infinitului urmat

Tu eu şi el

al marginei de lume

răsucită-n jurul lui

stăm ori nu stăm

suntem ori nu suntem oricui

Sfera verbului a fi

la capătul orei

veacului timpului

rostogolită de puterea

a iubi

Din urmă nu ne ajunge

nimic

nu putem ajunge

din urmă pe nimeni

Distanţa dorinţă arde

apropierea voinţă desparte

spaţiul sferei umplut

punct cu punct

pe pământ

fără sfârşit fără-nceput

sclavie dulce-n jurământ!