- Bună ziua, vă mulţumesc că participaţi la grupul
nostru de suport. Cu ce doriţi să începem azi?
- Aş vrea să ştiu de ce se cheamă „Asociaţia Bogătanilor
fără Satisfacţii”?
- Domnule Rotsch...
- Am convenit că ne spunem pe numele mic!
- Scuză-mă, Jacob, dar numele ăsta reflectă exact
situaţia voastră. Aveţi foarte mulţi bani şi nu mai aveţi ce să
faceţi cu ei, de aia sunteţi plictisiţi. Cum vreţi să vă
spunem?
- Nu ştiu, ceva elegant... „Clubul Domnilor
Manieraţi”... Ce naiba, Hans-Werner, te plătim cu milioane,
munceşte şi tu ceva!
- Aveţi dreptate, domnule... Carlos. Chiar e foarte bună
denumirea. Sunteţi un adevărat erudit!
- Fii atent, pe ăia care mă pupă în fund îi plătesc mai
puţin...
- Da, să revenim... Păi, de ce sunteţi nemulţumiţi?
Puteţi avea şi puteţi face tot ce vă doriţi. Jacob poate distruge
economii naţionale într-o zi...
- Într-o oră!
- Da. George chiar a prăbuşit o valută forte. Acum se
joacă de-a democraţia prin Europa de est. Pare că se distrează de
minune.
- E plictisitor! Fac ei toată treaba. Nici n-apuc să zic
bine ce vreau că sar o grămadă să-mi împlinească cele mai sinistre
fantezii. Mă simt inutil, zău aşa...
- Donald, tocmai joacă un joc de strategie
militară.
- Vax. Kim e ok, dar japonezii n-au deloc simţul
umorului. Se constipă imediat când văd câte o rachetă pe deasupra
oraşului. După aia, telefoane! Se pricep al naibii de bine să
strice omului cheful.
- Poate ar trebui să încerci altceva. Un
hobby...
- Ce? Să pescuiesc? Bă, tu eşti mai nebun ca
noi!
- Nimeni nu e perfect, Donald...
- Cred că vorbesc în numele tuturor când spun că
lucrurile au devenit stânjenitor de deranjante.
- La ce te referi, Morgan?
- De când mi-am făcut cont pe Facebook – apropo sunt
cunoscut ca „Press Owner”, chiar puteţi să mă adăugaţi – constat că
sunt mulţi oameni care se simt mai bine ca mine şi se distrează mai
bine decât bietul Heffner, ca să zic aşa. Pun în fiecare zi poze cu
nevestele, amantele, copiii, pisicile, pătlăgelele lor şi declară
că ce fericiţi sunt ei şi ce importante sunt lucrurile
simple.
- Are dreptate Morgan! Eu când citesc citatele alea cu
ce importante sunt iubirea şi respectul îmi vine să scumpesc
barilul de petrol, pe barba lui Ossama!
- Păi şi ce doriţi? Să le interzicem să arate că sunt
fericiţi?
- Da! Vezi că eşti băiat deştept? Cum rezolvi treaba
asta?
- Eu nu pot face nimic în sensul ăsta, sunt un biet
psiholog.
- Bietule psiholog, ne coşti 100 mii de dolari pe minut,
fă ceva!
- Aţi încercat să vorbiţi cu Mark să oprească
programul?
- Am vorbit, da’ ce e prost? Cu jucăria asta a lui
schimbă guverne, n-o lasă din mână.
- Păi nu cred că ar trebui procedat aşa. E totuşi o
formă de democraţie şi de comunicare liberă.
- Ce ticălos eşti, Hans-Werner! Îţi spun eu ce e
democraţie! Să scape lumea de şarlatani ca tine, aia e democraţie.
Şi comunicare liberă e că toate ziarele şi televiziunile mele vor
dezvălui lumii ce înşelătorie frauduloasă e
psihologia!
- Hai, Rupert, zău nu te supăra.
- Prea târziu! De aia prefer eu Twitter...
:)
