cu zdrenţe
ca pe-un copil sărman
mi-l înveleam
îl ascundeam la nevoie
tu eşti unicul
ce s-a avântat fără teamă
în adâncurile mele sinistre
te plimbi prin mine
ca printr-un templu antic
întrezăreşti
razele diamantine
care radiază de puritate
prin grămada înaltă de petice
şi înţelegi
http://generatiainblugi.blogspot.com/feeds/posts/default?alt
=rss
