sufletul mi-l acoperisem cu zdrenţeca pe-un copil sărman mi-l înveleamîl ascundeam la nevoietu eşti uniculce s-a avântat fără teamăîn adâncurile mele sinistrete plimbi prin mineca printr-un templu anticîntrezăreştirazele diamantinecare radiază de puritateprin grămada înaltă de peticeşi înţelegi