E așa departe pân la tine,Că se rătăcește chiar și gândul,Mă dezbracă noaptea în suspineȘi de jale plânge tot pământul.La țărmul vieții nu e niciun port,Pescărușii caută catargul,O corabie cu un cap de mortDespică apele și înaltul.Se ascund potecile în neguri,E lumină dincolo de ceață,- Inimă aș vrea să nu mai tremuriCând aștepți o altă dimineață.