Concordance des temps de l’indicatif – Concordanta timpurilor limbii franceze (indicativ)

Concordanta timpurilor se numeste de obicei dependenta timpului actiunii din propozitia subordonata de timpul actiunii din propozitia principala.

Actiunea din propozitia subordonata poate fi simultana cu actiunea propozitiei principale, ea poate fi precedata sau urmata in doua moduri: la modul prezent (verbul propozitiei principale este la timpul prezent) si la modul trecut (verbul propozitiei principale este la timpul trecut).

Eu stiu (eu stiam) ca Paul a venit deja, locuieste cu mama sa, dar nu stiu cat va ramane la Sibiu. In limba franceza, daca verbul propozitiei principale este la présent de l’indicatif, pentru a exprima simultaneitatea (simultanéité) cu actiunea propozitiei principale este folosit présent de l’indicatif, pentru a exprima precedenta (antériorité) – passé composé, pentru a exprima succesiunea (postériorité) – futu...