Controlul concentrărilor economice se prezintă a fi unul dintre cele mai controversate instrumente de protecție a mediului concurențial. Spre deosebire de practicile anticoncurențiale sau acțiunile de concurență neloială, concentrările economice nu reprezintă o încălcare în sine, iar controlul acelor concentrări economice, care întrunesc anumite criterii special prevăzute de legislația concurențială se prezintă a fi un mecanism de prevenire a potențialelor distorsionări a mediului concurențial

De la intrarea în vigoare a Legii Concurenței și a Regulamentului privind concentrările economice, Consiliul Concurenței a autorizat mai multe operațiuni de concentrare economică ce și-au lăsat amprenta asupra piețelor relevante în limita cărora activează întreprinderile implicate cât și asupra economiei naționale la general. Printre aceste operațiuni de concentrare economică putem atrage atenția la preluarea controlului asupra „Sun Comunications” de către „Orange”, preluarea controlului asupra „Alina Electronics” de către „Bomba”, sau concentrarea economică declarată incompatibilă de către Plenul Consiliului Concurenței dintre „Anesto-Tur” și „Scavolin”, decizie care a fost ulterior menținută de către instanță. În total în ultimii 4 ani, de la intrarea în vigoare a Regulamentului privind concentrările economice au avut loc peste 40 de concentrări economice, din nefericire majoritatea deciziilor Consiliului Concurenței nu se referă doar la autorizarea operațiunii de concentrare economică ci și la sancționarea întreprinderii care avea obligația să notifice operațiune ca urmare a nenotificării concentrării economice.

Din punct de vedere legal definiția concentrărilor economice se regăsește în art.4 al Legii concurenței, astfel definiția oferită de legiuitorul nostru pentru concentrările economice sună în modul următor: „operaţiuni care au ca rezultat modificări de durată asupra controlului întreprinderilor implicate şi, prin urmare, asupra structurii pieţei”. Definiția oferită de către legiuitorul nostru urmează a fi tratată doar împreună cu celelalte reglementări în materie de concentrări economice din Legea concurenței și din Regulamentul privind concentrările economice.

Reieșind din reglementările existente conchidem că o concentrare economică reprezintă „o operațiune sau mai multe operațiuni ce constau în preluarea controlului asupra unei sau mai multe întreprinderi, preluarea de active, preluarea fondului de comerț, a drepturilor și obligațiilor unei întreprinderi, exercitarea unei influențe decisive asupra activității întreprinderii, inclusiv nou create, sau instituirii unor relații de dependență economică ”. În orice caz pentru ca o operațiune de concentrare economică să cadă sub incidența legii și să fie supusă controlului din partea Consiliului Concurenței este necesar ca aceasta să întrunească condițiile de prag, prevăzute la art. 22 alin.(1) și să nu nimerească sub incidența art.21.

Din definiția expusă putem desprinde următoarele modalități prin care se poate manifesta o concentrare economică:

– Fuziune, ambele forme ale fuziunii reglementate prin art. 73 din Codul Civil al Republicii Moldova, în cazul în care întrunesc condițiile de prag, urmează a fi considerate operațiuni de concentrare economică

– Preluarea controlului, care are loc prin achiziționarea cotelor din capitalul social sau al acțiunilor întreprinderii, aceasta poate fi exercit de o singură persoană sau în comun, astfel nu mereu este necesar ca partea care a achiziționat să preia peste 50% din capitalul social pentru a deține controlul. Împreună cu fuziunile reprezintă cel mai des întâlnită formă a unei operațiuni de concentrare economică.

– Preluarea de active, în acest caz urmează ca activele preluate să genereze desinestătător cifra de afacere necesară pentru întrunirea condițiilor de prag.

– Preluarea vadului comercial și a fondului de comerț, această formă a unei operațiuni de concentrare economică se prezintă a fi cel mai greu de identificat și de evaluat de către o autoritate de concurență, la fel ca în cazul preluării de active este necesar ca cifra de afacere să fie generate anume de aceste elemente.

– Instituirea unor relații de dependență economică. Aceasta urmează a fi tratată ca o varietate a preluării controlului și se realizează prin contracte sau alte procedee juridice ce îi oferă unei sau mai multor întreprinderi posibilitatea să exercite controlul asupra activității altei întreprinderi.

– Crearea de către două sau mai multe întreprinderi a unei entități noi/societăți în comun (Joint Venture). Urmează a fi considerată ca fiind o operațiune de concentrare economică inclusiv situația în care întreprinderile își unesc forțele pentru a crea o nouă persoană juridică, urmează să fie notificată inclusiv acea operațiune de concentrare economică în care întreprinderile nu sunt concurente pe aceeași piață și nici nu participă pe piețe adiacente fiind efecte de conglomerat.

În limba engleză este mai des utilizat termenul de „economic mergers” care s-ar traduce mot a mot ca fuziuni economice. În cazul de față menționăm că prin termenul de fuziuni în materia concurenței urmează să se înțeleagă o gamă mult mai variată de tranzacții și operațiuni care va oferi unei părți posibilitatea exercitării unei influențe decisive în cadrul unei întreprinderi.

Mai multe aspecte cu privire la concentrările economice și elemente specifice ale acestei tematici sunt elucidate în alte articole publicate pe prezentul blog.