"Copacii înfrunzesc – şi o fac mereuCa şi cum ceva tocmai a fost spus;Muguri relaxaţi se desfac pe ramuri sus,Verdele lor respiră tristeţe, plumb, somn greu.Oare fiindcă renasc şi ştiu cum timpul să-înfrunte,Iar noi îmbătrânim? Nu, şi ei au ziua lor de-apoi.Trucul anual de-a se prezenta drept noiE încrustat adânc în codul ascuns într-un grăunte.Şi, totuşi, acei muguri încrederii tovarăşi,Revenind în fiecare Mai, plini de pasiune!Anul care-a trecut e mort, par ei a spune,Tu, mereu tânăr, ia-o de la capăt, iar şi iarăşi..."
Copacii, poezie de Philip Larkin, traducere de Petru Dimofte
- Postat în Personale
- la 10-09-2023 17:21
- 144 vizualizări