Au fost cateva ocazii in viata de pediatru in care parinti de copii scolari isi prezentau odraslele ca fiind “lenesi la invatatura, neatenti, distrati” pentru ca acestia au dificultati  fie de scris, fie de citit, fie la matematica, fie in general. Imi amintesc chiar de o colega de clasa din scoala generala care devenise tinta amuzamentului general pentru ca “nu stia sa citeasca”. O tin minte cum de fiecare data cand era rugata sa citeasca un enunt cat de scurt se poticnea aproape la fiecare cuvant, nu avea niciodata fluenta, isi freca mainile pe sub banca si se inrosea pana in varful urechilor. Si imi amintesc cum se radea de ea. Cum nimeni niciodata nu oprea clasa galagioasa de copii de la acel zumzet colorat. Cred ca ne-am potolit tarziu, prin clasa a opta, cand ne-am dat seama ca nu e vina ei. De altfel colega mea era un copil care se straduia, nu ramane in urma la invatatura in general si, cu exceptia cititului, facea fata cu brio oricaror cerinte scolare. Dar probabi...