Mi-ai rastalmacit mintea. Mi-ai facut vraiste gandurile. Mi-ai demolat propriile-mi conceptii si propria-mi lume doar prin felul tau de a fi. Ma cunosti mai bine decat ma cunosc eu insami. Spune-mi tu cine sunt, spune-mi tu cand sa tac si cand sa vorbesc.
Mi-ar fi teama sa incerc sa inteleg complexitatea fiintei tale. Teama sa te stiu pe deplin, sa te cunosc asa cum ma cunosti tu pe mine.
Si cumva, undeva, printre cordoanele numerice si logice ale gandurilor tale intrezaresc o sclipire de pasiune. O comoara ce asteapta sa fie dezgropata. Un sentiment ferecat cu lacat, ce spera sa fie eliberat pe deplin. O furie innecata adanc in tine al carei crez este tacerea.
Si mi-ar fi teama sa iti gasesc cheia..
Atunci cand pasiunea ta s-ar naste, a mea ar muri...