Florin Morariu este vedetă mondială. Acum o săptămână
își ducea existența liniștită (modestă, anonimă) într-o bucătărie
din Londra, fără să bănuiască ce interes va stârni echipelor de
știri ale marilor televiziuni, într-o problemă în care nu e mare
specialist: terorismul mondial.
Desigur, nu acesta a fost planul său. A acționat împins
de vibrațiile inimii sale curate și viteze, de băiat de băiat din
cartierul Dacia. Cred că singurul regret pe care l-a avut în
momentul în care a înfruntat teroriștii a fost: “Băi,
dacă erau aicea băieții mei din Dacia, vă scoteam impresiile din
cap, și ție și lu’ frati-tu și lu’ tat-tu și lu’ tot neamul tău. Vă
dădeam câte un șut în cur de vă plictiseați de văzut Londra de
sus.”
A luptat cu ce-a avut (navete, făcăleț) până când l-a
dat poliția la o parte, că le speria clienții.
În fine, reacția sa curajoasă și altruistă, într-o lume
rece și egoistă, care merge cu berea în mână pe lângă cadavrul
cald, a șocat și a deschis ochii lumii. Mulți oameni participă la
demonstrații de protest dar cine își asumă, cu adevărat,
riscuri?
În fine, comentatorii au întors cazul pe toate părțile.
Nu era mare lucru de analizat dar, pe social
media, oricine poate fi cât de tâmpit
poftește.
Am văzut păreri că de ce a ieșit la bătaie cu mijloace
atât de rudimentare. Desigur, fiecare bucătar din Londra are câte
un Kalașnikov sub masă, pe care îl alintă Făcălețul Alb. (Apropo de
asta, eu am inventat primul termenul
Fuckaletz, așa cum puteți vedea și
din captură. Zic asta pentru că s-au simțit și alții inspirați la
ciordeală.)
Alții/altele s-au simțit molestați de dorința de
publicitate a tânărului Florin, care a ieșit la momentul oportun
și-a filmat și regizat momentul taman ca să le dea lor peste cap
audiențele blogurilor lor de pișcotari hămesiți, în care fac
reclamă la cosmetice pentru animale de companie.
Alții, dimpotrivă, au devenit ultra-serioși și oficiali,
că de ce râde lumea de făcălețul lui Florin. Nu râde nimeni, e o
dovadă de simpatie și admirație, așa cum a fost și cu izmenele
soldaților de la Mărășești. Ar vrea să-i facă imediat o statuie,
să-l proclame simbol, să-l aleagă președinte și să dea cu el în cap
guvernelor apusene care nu știu să gestioneze criza imigranților.
În orice caz, să nu mai râdă nimeni de făcălețul suprem. Mama
terorismului este infatuarea, iar tatăl este constipația de umor.
Cred că analiștii ăștia sunt mai răi decât teroriștii. Nu înțeleg
cui îi este necesară o stare atât de încordată și de ostilă între
oameni. Nu se poate porni la timp războiul programat?
Ce m-a mirat și mai tare este prezența, printre
susținătorii demnității naționale reprezentată de Florin Morariu, a
unor cătane bătrâne, hârșite în diversiuni gen:
#jesuischarlie, #rezistențaarsă,
#niciofamiliefărăfisurianale, #săprimimrefugiați
și alte măgării prepaid.
Bă, analiștilor de coprocultură, ia mergeți voi
la supermarket, că este promoție
la hârtia igienică și ștergeți-vă la gură cu nădejde, că nu e
nimeni obligat să vadă ce v-a rămas printre dinți.
