Uneori, copiii scot ce-i mai frumos din oameni.  De când am devenit tată, am început să compun pentru Ilinca tot felul de scenete și povestioare. A fost un lucru care venit de la sine în serile în care îi spuneam povestea înainte de culcare și în nopțile în care nu putea să adoarmă.

Copiii nu îți pun doar răbdarea la încercare ci și creativitatea, iar Ilinca mea este o adevărată provocare în acest sens. Unele din povestioare mele erau simple și rudimentare și au rămas pierdute în amintiri. Altele s-au dezvoltat și au evoluat în timp. Unele așteaptă să fie publicate.

Anul trecut Ilinca a dezvoltat o pasiune pentru jocurile de rol. Am observat că este încântată atunci când transform povestirile mele în scenete jucate cu păpușile și jucăriile sale. Așa că am început să-i arăt mici spectacole de teatru de păpuși.

Așa am ajuns să fac câteva spectacole cu scenariu și decor în care jucăriile sale deveneau...