Nu mai sunt cea de ieri.
Cuvintele dor.
Eu nu mai vreau
Să lupt pentru doi,
Haide sa fim înapoi.
Inimi.

Cuvintele dor, chiar dacă-s scurte,
Uneori tăioase, alteori absurde.
Le lași să zboare, fără să vezi,
Că-n pieptul meu cad,
și mă frâng în tăceri.

Nu mai sunt cea de ieri.

Cuvintele curg, dar nu-mi spun nimic,
Golul din tine devine mai adânc
Intre noi silabele plâng
Eu ascult, dar mă pierd încet,
În spațiile tăcute dintre respirații.

Cuvintele dor.

Aș vrea să știu ce e-n tine atunci,
Când nu te oprești, deși știi că-înfrunți
Sufletul meu tremurând,
Te iubește, dar cade, plângând,
Victimă-n războiul absurd de orgolii.

Eu nu mai vreau.

Nu vreau război, nici să-ți spun ce să faci,
Ci doar să-înțelegi cât de mult mă atragi
Când alegi să fii blând, să asculți cu-adevăr.
Tăcerea e scutul tău rar,
Iar eu rămân din nou

Să lupt pentru doi.

Haide sa fim înapoi, dar nu ca să fim
Unul mai drept – ci doar mai puțin străini.
Cuvintele pot să rănească adânc,
Spune-mi ceva dar spune-mi
Cu inimă, nu cu cuvânt.

Haide sa fim înapoi,
Inimi.

21. mai 2025