Le pierdusem , ba nu le-am uitat Ascunse prin mine, amnezice. Cuvintele se întorc tăcute și multe. Se mai poate? Mai am dreptul sa scriu, După atâta timp? Prăfuite și mute Mă ating din nou silabele Se așează cuminți pe vârful peniței Uitate și ea prin odaie . Și inima iar se încovoaie Mult prea multe sentimente Ignorate atâta, vin avalanșă Nu mai am loc și parcă nici timp Mă lovesc , deschizându-mi ochii Ce au uitat sa mai vadă Înlăuntrul meu. Mi-e greu după atâta vreme Să cred ca mai am ce spune Cuvintele își rotunjesc colțurile Și mi-e tare dor de ele Să scriu , să visez și să strig Libertate, cailor mei sălbatici. Ninge iar peste lume și în noapte Mâinile mele scriu înfrigurate Frazele prind contur în idei În sfârșit mă regăsesc aici Poate voi primi iertarea Cuvintelor aproape moarte. Nu mai vreau, nu se mai poate Lacrima cade și pactul e scris Intre mine și cuvinte , Vorbele și visele uitate Ce dor mi-a fost de voi Atâta libertate... Și adâncul din mine se revarsă Tot mai năvalnic și aprig Revine ca valul de mare Se sparge pe malul pierdut Intoarcere acasă. Încep să mă ascult, Cu fiecare virgula și cratima Răsare din nou luna din mine Și sufletul e iarăși albastru Plin de patimă. Mă cațăr pe marginea lui Și cu picioarele spânzurate în gol Mă privesc din abis, urc și cobor Și sunt tot eu cea de ieri Dar schimbată. Am aprins focul din mine ce il crezusem stins. Scriu și mă mir ca mai pot Să mă prind iar în joc Cu pletele sub vântul de iarnă Scriu cu vârful sufletului... De ce acum? Încă nu știu Și dacă as ști, m-aș opri ? Desigur ca nu : mă risipesc toată În beția de cuvinte adunate laolaltă. Gânduri și vorbe amestecate Se îmbulzesc la ieșire pe poarta Dintre sufletul meu și realitate... Și le arunc în luptă așa pe toate într-un târziu mă vor ierta Că le-am ascuns într-un sertar De un an și ceva... Ninge afară și în inima mea Ninge cu praf de stele, îngerii cântă Ninge și mâinile nu mă mai ascultă Îmi scriu propria declarație de luptă Împotriva mea. Dar asta îmi face bine Cuvintele de acum n-or sa mai doară Dresate, cuminți în versuri se strâng Ma regăsesc în ele. Ceasul bate cincizeci la poartă Și ce dacă? Merg înainte... Zăpadă afară, zăpadă în mine Cuvintele desculțe desenează îngeri În sufletul meu. 13 februarie 2023