Dupa ce am
hranit animalele de amiaza, ne-a palit o curiozitate: sa vedem cum
arata campurile, cum e aratura la gradina, daca s-a faramitat
pamantul dupa ger. Asa ca am pornit pe deal.
Cu greu am
scapat de Ruf, care a capatat prostul obicei de a-l insoti pe Edi
oriunde merge.
In
gradina s-a topit zapada in mare parte, iar aratura s-a maruntit,
doar ca nu au fost arate si capetele, din pacate. Ne-am propus ca
de jur –imprejur sa plantam pomisori in aceasta primavara. Vedem
peste vreo 3-4 saptamani cum stam cu resursele, cum e
vremea…
Desi in
ultima saptamana a fost destul de cald, adica am avut temperaturi
pozitive ziua, e inca destul de mult omat pe dealuri.
Intr-un desis, foarte zgomotos,
intens populat de vrabii, am gasit macese numa` bune de mancat. Am
zabovit nitel storcand doar pasta gustoasa (daca incercati asa
ceva, mare atentie sa nu cumva sa mancati cu tot su seminte, au
niste perisori care va vor da de furca). In copilarie imi placeau
tare mult aceste fructe, dupa ce le prindea
inghetul.
Am mai
gasit o planta cu niste flori asemenea papadiei – semintele sunt la
baza si au niste codite pufoase cu ajutorul carora sunt usor
purtate de vant. Iata-le:
Mai
departe am dat peste o scara cu fusceii rupti, e asezata pe un tei
si banuiesc ca e acolo de asta primavara cand cineva a cules flori
si a uitat sa o mai ia acasa.
O
parcela cu porumb ce nu a fost cules in totalitate mi-a clarificat
si galagia din desis. Doamnele vrabii aveau boabe la discretie si
evident ca le ardea de taclale in razele soarelui.
Edi deja se
indepartase destul de mult cat eu studiam flora si fauna, el fiind
mai interesat de starea terenurilor.
Tare uricioasa s-a
mai facut catelusa asta!:)
