Timpul îmi poposește constant pe piele. Și-l primesc cu zâmbet și emoție. În mijlocul unui spectacol de operă. Închid ochii, ca să-mi mut atenția de la expresiile violoniștilor la sunete. Pe genunchiul drept, aproape dezgolit, simt degetele lui, trecând încet, urcând câte puțin, aproape sfios, pe sub materialul fin, negru. Deschid ochii și sunt tentată […]