Unii oameni pe care-i cunoști ți se par comuni. Ca femeia asta, undeva între două asumări, între puștoaică-rebelă și femeie-mamă, cu breton de punkăriță și mofturi de soție. Da, sigur, îți trebuie să stai de vorbă cu ea, e mai bine decât să nu. Te sâcâie felul ei aproape nonșalant, cu momente bruște de altruism. […]