Perioada sarbatorilor e una frumoasa, cu mult timp petrecut in familie, cu multe lucruri de facut, oameni de vazut… Cel putin la noi asa se intampla. De regula vizitam bunicii in perioada sarbatorilor, asa ca treaba prea multa de facut acasa nu e.

Avem mai mult timp pentru pitici, care se bucura de disponibilitatea noastra. Si ne solicita maxim… Numai azi am alergat pe afara, apoi am intrat in casa unde iar ne-am alergat… Am facut o mica pauza si iar ne-am alergat… Baietii radeau cu gura pana la urechi, semn bun… Au inceput sa iasa toate emotiile stranse de-a lungul timpului. Pe masura ce ne alergam mai mult, pe masura ce tipam mai mult, si radeam mai mult, T tot mai cerea. Nu cred ca voi reusi sa tin pasul cu cererea lui vreodata, insa incerc uneori sa ii fac pe plac, atat cat pot.

M a tinut si el pasul cu noi, asa ca era printre picioarele noastre la fiecare joc, fiecare alergare… Si radea si el cu gura pana la urechi.

Chiar azi am citit pe blogul Otiliei Mantelers despre comportamentul copiilor nostri de sarbatori, despre cum ne incearca ei limitele si cum profita ei de timpul acesta petrecut in familie pentru a-si mai rezolva din emotii. Si am realizat cat de bine se aplica acest lucru la noi, cum se descarca T in aceasta perioada, cum dupa un ras zgomotos si o zi aproape perfecta vine furtuna, descarcarea emotiilor, cu plans, cu batut din picioare, cu tavalit pe jos etc.

Eu sunt o norocoasa, ai mei se ocupa de regula de pregatirea mesei si noi avem mai mult timp in 4, sau chiar si in 2 (cand mai pacalim spiritele)… Ceea ce va doresc si voua…

Imi plac sarbatorile, cu timpul impreuna, cu toata energia cu care vin ele… Imi place sa fiu `lenesa`, sa ma bucur de ceea ce se intampla, sa imi incarc bateriile…

In alta ordine de idei, va urez sa va bucurati de fiecare moment petrecut impreuna cu ai vostri, indiferent de timpuri si vreme!