M-am întrebat şi nu o dată, de ce individul (cetăţeanul) care ajunge (indiferent cum!) la putere devine… amnezic!? Ca prin minune (sau ca-n basmele cu Făt-Frumos!), brusc-instantaneu, omul uita că-i şi… om! Uită de cunoştinţe, chiar şi de unii foşti amici, uită de unde şi cum a plecat, dar nu uită să-şi asigure, tot ca-n basme, cu orice risc şi cât mai repejor posibil, o frumuşică şi mult visată avere! Nu uită nici de propria-i famile, de câţiva “tovarăşi şi pretini” (cum spunea… împuşcatul!) şi nici de relaţiile [...]