Un poem pe care ni l-a reamintit dl prof Ioan Dănilă ieri, în contextul evenimentului în care fost sărbătorit şi omagiat, la Biblioteca Județeană „Costache Sturdza”."Mereu cerşim Vieţii ani mulţi, aşa-n neştire,Ne răzvrătim, ne plângem de piericiunea noastră,Şi încă nu-nţelegem că fără de IubireSe veștejeşte Timpul în noi ca floarea-n glastră;Rupt din eternitate, el vrea tărâm asemeniDin care-altoiul şubred să-şi tragă seva nouă;Noi îl primim cu gheaţă şi-l răsădim în cremeni,Când Dragostea-i unica vecie dată nouă.Ci-n van acum te mânii pe mine şi m-arunci,Minunile iubirii n-au stavile pe lume;Ca Lazăr la auzul duioaselor porunci,Oricând şi orideunde mă vei striga pe nume,Chiar de-aş zăcea în groapă cu lespedea pe mine,Tot m-aş sc