Oamenii sunt nefericiți, pentru că nu știu cât de fericiți sunt de fapt. Aceasta e una din puținele idei luminoase pe care le-am surprins în această seară în piesa „Demonii. Spovedania lui Stavroghin”. Prima piesă pe care am văzut-o în acest an la Teatrul Național din Cluj-Napoca.

O piesă adaptată după romanul lui Dostoievski, o piesă pe cât de bună, pe atât de întunecată. O piesă în care personajele își confruntă demonii interiori într-o poveste cumplită care prefigurează ororile din secolul 20. „Demonii. Spovedania lui Stavroghin” e o piesă ce m-a impresionat în primul rând prin decorul cinematic, construit folosind tehnici ingenioase, care crează o atmosferă care te prinde în vârtejul poveștii.

Mi-a plăcut jocul actorilor de la Teatrul Național din Cluj-Napoca. I-am remarcat în special pe Ionuț Caras  care își etalează talentul într-un rol principal dificil și solicitant, pe Matei Rotaru care face un