Cu un scârţâit prelung deschid poarta metalică,  proaspăt vopsită grena, în contrast cu gardul din lemn verde cu bordură pietruită  de culoare gri cu negru şi acoperiş din tablă. Pe banca de la poartă, de sub stejar, uitate 2 lumânări din ceară naturală, semn că acolo se întâlnise cu mama,   vreo femeie,  în drumul ei spre biserică.

Ograda impecabil măturată cu măturoiul din frunzari şi proaspăt stropită cu apă în rotocoale, la fel şi grădina cu ronduri de iarbă şi flori: ochiul boului, crini de toamnă,cavaleri, albăstrele, nalbe, crăiese, gura leului, frunze de irişi, zambile, lalele, iasomie, liliac, gherghine, gladiole, bujori roşii, albi şi roz, garofiţe,  crizanteme  şi lista ar putea continua la nesfârşit cu toate soiurile de flori pe care eu le sadisem chiar eu, cu mâna mea,  în zile...