—-După un 2020 în care pandemia nu mi-a permis să petrec (deja) tradiționala săptămână de concediu în Austria (la rude), am revenit oarecum la normal și a doua sâmbătă din luna august am petrecut-o iar pe Weinstrasse (Drumul Vinului) în sudul Austriei (regiunea Steiermark). De această dată, gazdele noastre au ales un traseu circular de un pic peste 9 km, solicitant dar frumos.
—-Am început în forță…cu o crama: Erzherzog Johann, numită după unul din fii lui Leopold al II lea, împărat al Sfântului Imperiu Roman pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea, personaj care are un bun renume în zonă, contribuind la ridicarea nivelului cultural și științific al Styriei.
—-La aceasta crama am ținut să merg, având în minte un excelent Pinot Noir încercat cu vreo 5 ani în urmă la un restaurant în Graz.
—-Soiul este rar în zonă, unde Zweigelt este cel care „colorează” vinurile (deși am constatat că a câștigat teren și Blauer Wildbacher, utilizat, din cate știam, doar pentru roze-ul Schilcher).
—-Am făcut și o mică degustare, pe lângă Pinot Noir (chiar dacă eticheta s-a mai schimbat încercând și Grauburgunder (Pinot Gris) în varianta simpla și cea baricată. Erau destule de încercat (crama având multe etichete), dar era devreme și nu m-am aventurat. Am cumpărat (normal) Pinot Noir-ul 2018 (de o tipicitate evidentă, deși poate cam tânăr acum) și varianta fără lemn, mai simpla, fresh și mai pe fruct, Grauburgunder-ul baricat, deși mai cizelat, parca era prea vanilat (să nu zic ca și mai mult decât dublu ca preț).
—-Vânzătoarea când a aflat de unde suntem, ne-a zis că bunica ei era dintr-un sat de lângă ….Sibiu. Ce mica este lumea!
—-Am plecat la drum și după ce am lăsat mașina printre vii, am luat-o la pas pe lângă rânduri nesfârșite de vițe.

—-Am trecut chiar și granița în Slovenia (o simplă formalitate, practic doar niște panouri cu denumirile țărilor semnalând că am trecut dintr-o parte în cealaltă……bine și sms-urile cu bine ați venit în Slovenia), unde ne-am simțit cam ca la noi, primele persoane întâlnite făcând un grătar la bustul gol în curtea unei case. Din păcate crama unde voiam să mergem deschidea ceva mai târziu, așa că ne-am reîntors în Austria, unde, după un scurt drum prin pădure am ajuns la primul buschenschank (un fel de cârciumă atașată unei ferme, în care se servesc doar produse locale – băuturi și produse reci – mezeluri și brânzeturi în special, nimic gătit). Fiind BIO, prețurile erau un pic mai mari, dar apa rece de izvor din partea casei, a făcut să trecem peste acest aspect.
—-Am continuat drumul printre vii și castani comestibili, ajungând la crama Prettner, unde am asociat platoul cu mâncarea rece locală cu niște vinuri albe cu un raport preț-calitate cum tare aș vrea să întâlnesc și pe la noi. Fresh, minerale, alcool maxim 12%, citrice, răcoritoare…de vară, Weissburgunder-ul (Pinot Blanc) și Sauvignon Blanc-ul (departe de stilul bombastico-exotic de Lume Noua) chiar meritând să le cumpăr.
—-Am plecat, următorul obiectiv fiind un buschenschank cu cramă, renumit pentru priveliștea deosebita și pentru puiul pane, vinul fiind mai slăbuț. Cam așa a și fost, vinurile (un Morillon-aka Chardonnay, respectiv un Weissburgunder) în afara de ceva aciditate și mere verzi… erau cam de nereținut.
—-De aici a început greul, cu urcușuri și coborâșuri printre vii și prin pădure, ajungând intr-un final gâfâind la un alt un buschenschank cu crama (Feldman) unde nu am mai fost în stare să mai bem altceva în afară de apă.
—-După ce ne-am tras sufletul ne-am îndreptat către punctul final al turului, dar un fel de cireașa de pe tort: Dreisiebner (sau 777…fără nicio legătură cu bateriile chinezești). Un buschenschank altfel (prezentarea fiind mai pretențioasă), dar eu eram cu gândul la degustarea mai serioasă care era prevăzută în program: 6 vinuri la 8 euro!
—-Astfel am încercat în premieră Roter Veltliner (mult diferit de mai cunoscutul Gruner Veltliner), parcă mai corpolent și nu atât de plăcut, dar cum nu poți să iți faci o impresie certă după doar 50 ml…o să-l mai degust cu altă ocazie.
—-Weissburgunder-ul a fost foarte reușit, mere de vară, aciditate medie, foarte fresh pentru un 2017. Dacă Welsch Riesling-ul (Riesling Italian) nu a excelat, Sauvignon Blanc-ul iar confirmat renumele avut în Steiermark, stilul mai apropiat de cel de Lume Veche făcându-l să fie pe placul meu.
—-Seven Sense 2017 a fost vinul alb al zilei, complex, fin, elegant, alcool bine integrat (deși 15%!) cu piersici, miere, postgust persistent. Un Traminer reușit…dar cu un preț pe măsură!
—-Singurul roșu încercat (Duo Septimius 2017) a fost un cupaj neobisnuit pentru mine: Zweigelt cu Blauer Wildbacher. Corp destul de light, aciditate peste medie, suculent, parca totuși cerea ceva de mâncare lângă și cam lasă de înțeles ca totuși în Steiermark albele sunt la putere.
—-Ne-am întors destul de obosiți dar bine dispuși spre Graz, mai ales ca aveam șofer, singurul care nu cred ca a savurat ziua la întreaga sa valoare.