Rând pe rând pleacă toţi cei care mi-au înseninat
copilăria, luând cu ei crâmpeie din sufletul meu. Amintirile legate
de nene Valentin au miros de faguri de miere şi imaginea unui om
deosebit care mă ajuta prin simpla lui prezenţă să creionez
imaginar portrete, secvenţe, să reîntregesc fragmente, întâmplări
povestite de mama, tata sau bunica (în extrem de puţinul timp pe
care am avut fericirea de a o vedea şi avea alături), despre
minunata familie Averescu, rudele mele din partea mamei, bunica
maternă, Maria, fiind şi ea tot o Averescu căsătorită Uncescu. Iar
soţia lui nene Valentin, regretata Tinca Averescu, plecată cu mulţi
ani în urmă dintre noi, era verişoara tatei.
Nu ştiu de ce şi cât de mult s-au schimbat oamenii şi
locurile acestea (ref la Băbuşa), însă, imaginea oamenilor
gospodari, extrem de frumoşi, oneşti, inteligenţi, buni,
spectaculoşi, nu mi-o poate şterge nimeni din minte orice s-ar
întâmpla. Mi-aş fi dorit ca fiul meu să îşi fi cunoscut bunicii
materni, rudele, oameni ai locului minunaţi care au făcut din
Băbuşa un reper al frumosului.
Dacă îmi amintesc bine, mi se spusese că străbunicul
Averescu a trăit mai bine de 100 de ani.
Nene VALENTIN AVERESCU, fratele mai mic al bunicii,
unchiul mamei, a plecat la cele veşnice înainte de împlinirea
vârstei de 98 de ani, în 18 aprilie 2021.
Dumnezeu să îl odihnească în pace şi lumină
.jpg)
.jpg)
