Rând pe rând pleacă toţi cei care mi-au înseninat copilăria, luând cu ei crâmpeie din sufletul meu. Amintirile legate de nene Valentin au miros de faguri de miere şi imaginea unui om deosebit care mă ajuta prin simpla lui prezenţă să creionez imaginar portrete, secvenţe, să reîntregesc fragmente, întâmplări povestite de mama, tata sau bunica (în extrem de puţinul timp pe care am avut fericirea de a o vedea şi avea alături), despre minunata familie Averescu, rudele mele din partea mamei, bunica maternă, Maria, fiind şi ea tot o Averescu căsătorită Uncescu. Iar soţia lui nene Valentin, regretata Tinca Averescu, plecată cu mulţi ani în urmă dintre noi, era verişoara tatei.
Nu ştiu de ce şi cât de mult s-au schimbat oamenii şi locurile acestea (ref la Băbuşa), însă, imaginea oamenilor gospodari, extrem de frumoşi, oneşti, inteligenţi, buni, spectaculoşi, nu mi-o poat