„Mi-aduc aminte: vedeam satul aşezat înadins în
jurul bisericii şi al cimitirului, adică în jurul lui Dumnezeu şi
al morţilor. Această împrejurare, care numai târziu de tot mi s-a
părut foarte semnificativă, ţinea oarecum isonul întregei vieţi, ce
se desfăşura în preajma mea. Împrejurarea era ca un ton, mai adânc,
ce împrumuta totului o nuanţă de necesar
mister."