E IARNĂ-N SUFLET!...

E iarnă-n suflet și-am rămas, acelaș pustnic fără glas,

Iubirile se nasc și mor, nimic nu e întâmplător –

O vorbă spusă fără rost, are valoare și-are cost,

Și-oricât ai vrea ca să o-ntorci, degeaba lacrimi calde storci –

 

Eu te-am iubit cu-adevărat, dar ai crezut că nu-s bărbat,

Ci-un fel de papagal dresat, un accesoriu pentru pat –

Dar totul are costul lui și loc de împăcare nu-i…

Ți-am fost iubit, deci confident și-grijitor în permanen...