E iarnă-n suflet și-am rămas, acelaș pustnic fără glas,
Iubirile se nasc și mor, nimic nu e întâmplător –
O vorbă spusă fără rost, are valoare și-are cost,
Și-oricât ai vrea ca să o-ntorci, degeaba lacrimi calde storci –
Eu te-am iubit cu-adevărat, dar ai crezut că nu-s bărbat,
Ci-un fel de papagal dresat, un accesoriu pentru pat –
Dar totul are costul lui și loc de împăcare nu-i…
Ți-am fost iubit, deci confident și-grijitor în permanen...