Nu de mult, i-am dat 1 leu unui copil de 10 ani. Pentru că uneori nu mă pot abține să nu fac și o glumă, mai ales că puștiul părea tare fericit, l-am tachinat: „eh, acum ești… bogat!” După câteva minute de frământare, în modul cel mai sincer și preocupat, copilul s-a întors către mine și m-a întrebat: „Mike, un leu e mult sau puțin?” (n.m. : „Mike” este numele sub care mă cunosc și mă alintă toți cei dragi, nu cel din buletin). La început mi s-a părut amuzant. Nu pentru multă vreme, însă… Am realizat, cu amărăciune, cât de greșit a fost (sau nu a fost) îndrumat acest copil – de altfel unul briliant – într-un domeniu de maximă importanță pentru tot restul vieții sale.

Credem că este important ca micuții noștri să învețe, încă de mici, cum să se raporteze la resursele financiare. Este crucial ca ei să cunoască valoarea acestora, să învețe de unde vin ele, cum pot fi gestionate – de la o cheltuire înțeleaptă și până la investire și, mai mult chiar, la dărnicie. Poate că, asemenea nouă, ați hotărât că un pas important în acest proces este să începeți să alocați, în mod regulat, o sumă de bani pe care copiii să învețe cum să o gestioneze și care să crească treptat, odată cu vârsta și maturizarea. Se nasc întrebări care ne macină pe toți, poate cea mai frecventă dintre ele fiind ”cât”? Care să fie suma potrivită, conform vârstei, capacității de gestionare, posibilității părinților, etc.? Mai sunt însă și alte întrebări, la fel de importante, și care nu ar trebui să fie trecute cu vederea…

„Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze și, când va îmbătrâni, nu se va abate dela ea” ne povățuiește Biblia, Sfânta Scriptură (Proverbe 22:6). Credem că este de datoria noastră, a părinților, să trecem prin fiecare aspect al vieții împreună cu copilul, pregătindu-l pentru ziua în care își va lua zborul. Iar banii, resursele financiare, reprezintă unul deosebit de important, gestionarea lor corectă fiind o lecție de care vor avea nevoie toată viața.

Sunt câteva întrebări pe care ar trebui să ni le putem punem, atunci când vorbim despre banii pe care îi primește copilul:

1. Cum voi decide cât de mult să îi dau? Să îi dau oare un procent din venitul familiei noastre (de ex. 1%), cum de altfel și procedează unii? Sau ar trebui să îi dau o sumă fixă de bani, pe care să o hotărâm împreună, ca familie? Unii părinți cresc suma anual, cu o anumită măsură (de ex. 5 lei pe an). Dacă la 6 ani are 10 lei pe luna, la 7 are 15, la 8 are 20 de lei și tot așa. Sumele la care ne-am oprit sunt aleatorii. Decizia finală vă aparține, cu mențiunea că ar trebui să țineți cont de vârsta copilului și de capacitatea acestuia de a gestiona resursele financiare. Nu oferiți mai mulți bani decât este nevoie, nu creați situații în care copiii nu resimt deloc tensiunea între cât au și cât vor să cumpere! Un alt mod în care am putea decide asupra sumei este prin a determina cât de mult i-ai dat în trecut copilului prin intermediul lucrurilor pe care le-ai cumpărat pentru el (ex. dulciuri, etc) și să îi oferi acea sumă de bani, pe care să învețe să o gestioneze.
2. Bani ca răsplată pentru achitarea de sarcini? Ar trebui ca suma primită ca bani de buzunar / alocație lunară să fie dependentă de responsabilitățile copilului (de lucrurile pe care le face) sau ar trebui să o primească indiferent dacă se achită sau nu de ele? Ar trebui să decidem asupra anumitor servicii extra pe care copilul să le execute pentru a crește această sumă, pentru a câștiga bani în plus? Aceasta poate fi o cale destul de eficientă de a-i învăța pe copii cum se câștigă banii. Gândește-te, totuși, că unele servicii ar trebui făcute fără plată – pentru că cel mic este și el membru al familiei. Consecințele pentru neglijarea lor ar putea fi reducerea totală sau parțială a alocației. În situația în care copilul s-a achitat de aceste responsabilități și dorește să se implice suplimentar – dacă chiar este nevoie ca ele să fie făcute (nu inventăm responsabilități, cum ar fi să spălăm mașina care nu are nevoie de spălare, sau să dăm cu aspiratorul acolo unde mami deja a dat de dimineață) – atunci a pune un preț pe aceste servicii ar fi chiar ok. În acest caz nu vom plăti dacă treaba nu a fost bine făcută. Credem că este important ca cei mici să învețe, încă de la vârste fragede, importanța muncii, principiu biblic enunțat cu toată claritatea în Sfânta Scriptură – vă aduceți aminte? ”Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce” (2 Tesaloniceni 3:10). În mod logic, copiii sunt într-un proces de învățare al acestui principiu. Desigur, nu îi vom înfometa dacă refuză să își facă patul! Dar ține de eresponsabilitatea noastră ca, de mici, să îi învățăm valoarea și importanța muncii.
3. Ce i se va permite copilului să cumpere cu banii primiți? Poate el să cumpere ce vrea, chiar dacă nu ești de acord? Credem că cel mai înțelept este ca mai întâi să discutăm cu copilul valorile familiei, setând limitele cu privire la ce poate face cu banii și abia apoi să îi permitem copilului să decidă – între aceste limite. Această discuție ar trebui să includă suma de bani ce poate fi cheltuită, economiile și, mai ales, partea Domnului și donațiile pentru diferite cauze.
4. Pot să fac și plăți în avans? Credem că această idee nu este tocmai bună. Este interesul tău să îl înveți pe copil să pună deoparte, treptat, pentru a putea să își cumpere lucruri mai scumpe. Dacă totuși veți decide să îi dați bani în avans, ați putea să stabiliți o dobândă. În felul acesta copilul va învăța, pe propria piele, că împrumuturile de bani nu sunt gratuite. După ce ați agreat regulile, discutați despre tehnicile responsabile de economisire și despre alte modalități de a câștiga bani extra.

Sugestii pentru toate vârstele:

• Fii constant. Stabilește o dată anume pentru plata alocației și încearcă să o respecți.
• Experții sugerează că, în general, banii pe care copiii îi primesc nu ar trebui să fie legați de comportament, deși ar părea tentant sau rezonabil să îi tai copilului din ei atunci când are derapaje de comportament. Cu toate acestea, vor fi și situații când părintele poate decide ca o consecință a unor acțiuni sau atitudini nesăbuite să fie chiar diminuarea acestui buget.
• Stabilește cât primește fiecare. Copiii mai mari ar trebui să primească mai mult decât cei mai mici, având în vedere că nevoile lor sunt mai mari. Discutați în mod deschis planul într-o întâlnire de familie și faceți ajustările care se impun în urma ”negocierilor”.

Sugestii pentru copii sub 5 ani:

• Niciodată nu este prea devreme să începem! Cercetările au învățat că, începând cu vârsta de 3 ani, cei mai mulți copii sunt capabili să învețe despre bani. Pentru copiii foarte mici, ne vom limita la câțiva lei pe care ei să îi poată cheltui pe ce doresc de la magazinul alimentar.
• Când le dați bani celor mici, discutați cu ei despre importanța economisirii. Introduceți această idee a economisirii, cheltuirii și dărniciei și ajutați-i să decidă cât să pună deoparte în fiecare cutiuță. Folosiți pușculițe sau recipiente transparente. Copii vor vedea cum se strâng banii în timp și vor fi încurajați.
• Vorbiți în mod constant cu copilul despre deciziile ce țin de bani și despre valoarea acestora.

Sugestii pentru copiii de școală primară și gimnaziu:

• Unele bănci oferă conturi de economisire pentru copii, gestionate de către părinți. Dacă nu vrei să apelezi la altceva, crează un cont acasa (veșnic actuala pușculiță). Copilul trebuie să învețe că, economisind sume mici de bani, în timp, acestea vor crește, devenind sume mai mari.
• Permite-i copilului să înțeleagă cum funcționează și care este bugetul săptămânal / lunar al familiei (apropo, ai așa ceva?) și apoi ajută-l să își creeze un buget săptămânal pentru bănuții personali.
• Oferă-i copilului responsabilități extra pe care să le poată îndeplini pentru a câștiga mai mulți bani.
• În mod treptat, crește suma pe care o primesc lunar (sau săptămânal) – în ideea ca ei să își acopere mai mult din propriile cheltuieli, pe măsură ce devin mai pricepuți în gestionarea finanțelor.

Sugestii pentru copiii adolescenți:

• Nu arunca bani în mod necontrolat! Oferă-i adolescentului mai degrabă o alocație săptămânală / lunară și posibilitatea de a-și asuma responsabilități care să o rotunjească.
• Încredințează-i responsabilități financiare. Permite-i să decidă pentru care dintre cheltuielile proprii va fi responsabil. De exemplu: gustarea pentru la școală, bănuții pentru distracție (ce, ați uitat cât de fain era să ieși la film cu prietenii?), pentru cartela telefonică sau banii ”pentru țoale” (de firmă sau mai puțin de firmă, după buget).
• Decide asupra frecvenței cu care îi vei da adolescentului banii (săptămânal, o dată la două săptămâni sau lunar). Este recomandat ca el / ea să își poată exprima părerea, să aibă un cuvânt de spus în procesul de luare al acestor decizii.
• Opțional, ai putea să îl ajuți să deschidă un cont bancar (există pachete speciale pentru copii și adolescenți) unde să își depună banii. Ajută-l și sfătuiește-l constant și, foarte important, monitorizează permanent modul în care îl gestionează!

Este foarte important să îți reamintești (și să fii pregătit) că, atât copiii, cât și adolescenții, vor face greșeli în modul cum își administrează banii primiți, mai ales la început, când instituim acest obicei. Poate că la început își vor cheltui toți banii odată dar, pe parcurs, cu calm și răbdare, îi vom învăța să devină mai înțelepți financiar, pe măsură ce își vor crește anumite abilități esențiale (cum ar fi cele matematice sau ce țin de bugetare).

Ne rugăm ca Dumnezeu să îți dea înțelepciune, astfel încât să îl poți învăța încă de la vârste fragede pe copilul tău înțelepciunea financiară, astfel încât el să devină un adult echilibrat și responsabil!

Succes!

Sursa: Communications and Marketing, College of Agriculture and Life Sciences,Virginia Polytechnic Institute and State University.