"Astăzi nu mai cântăm, nu mai zâmbim.Stând la început de anotimp fermecat,astăzi ne despărţimcum s-au despărţit apele de uscat.Totul e atât de firesc în tăcerea noastră.Fiecare ne spunem: – Aşa trebuie să fie …Alături, umbra albastrăpentru adevăruri gândite stă mărturie.Nu peste mult tu vei fi azurul din mări,eu voi fi pământul cu toate păcatele.Păsări mari te vor căuta prin zăriducând în guşă mireasmă, bucatele.Oamenii vor crede că suntem duşmani.Între noi, lumea va sta nemişcatăca o pădure de sute de aniplină de fiare cu blană vărgată.Nimeni nu va şti că suntem tot atât de aproapeşi că, seara, sufletul meu,ca ţărmul care se modelează din ape,ia forma uitată a trupului t�
Facebook-ul mi-a arătat că prin mai 2015 postam poezia aceasta...după părerea mea, este una dintre cele mai frumoase poezii de dragoste, doar că tristă...
- Postat în Personale
- la 24-06-2023 04:24
- 112 vizualizări