Era odata un om care s-a mutat intr-o casa noua. Ca toate casele care se respecta, si aceasta avea o curte frumoasa cu verdeata si o terasa unde dimineata isi putea bea cafeaua linistit privind rasaritul. Pentru ca nu putea trai fara apa, omul nostru a facut niste cercetari amanuntite si a inceput sa-si sape o fantana adanca.

Stia el din batrani ca apa e cu atat mai buna cu cat sapi mai mult. Si-a largit putul, l-a zidit, a chemat niste mesteri priceputi care cunosteau traditiile sa-l ajute. Ba chiar acestia i-au mai dat si o patalama la mana cum ca lucrarea lor e conforma si ca putea sa fie sigur ca pentru restful vietii avea sa bea apa limpede din fantana lui.

Omul nostru si-a vazut de treaba linistit. Si-a tras apa si in casa, a inceput sa-si ude gradina in care a plantat si flori si copaci si legume, ca tot gospodarul. Toate bune si frumoase, pana cand intr-0 zi fantana n-a mai dat apa.

Ooooh, dar cat s-a mai suparat omul nostru! Intai s-a dus la cei cu certificatul: „M-ati prostit pe fata! mi-ati promis o viata intreaga de apa limpede si rece! Din cauza voastra mi-am tras apa si in casa si mi-am facut si gradina! Ba chiar m-am laudat si la toti prietenii mei ca am cea mai buna fantana! Si acum ce fac? O sa mor de foame si sete. Asta daca nu mor intai de rusine! Cum ati putut sa-mi faceti asa ceva?!”

Degeaba au incercat mesterii sa ii explice ca ei n-aveau cum sa ii garanteze ca o sa aiba apa in fantana. Omul o tinea una si buna cu aruncatul vinei. L-au mai sfatuit mesterii batrani sa-si sape o alta fantana sau sa se duca dupa apa in sat, ca mai erau puturi adanci si limpezi. Dar gospodarul nu si nu! El voia sa bea doar din fantana pe care o construise el. Ca doar pusese acolo bani si osteneala. Daca nu era apa lui mai bine murea decat sa se roage de altul.

S-a mai invartit el si s-a mai sucit, a mai facut niste lucrari, i-a mai scos din nisip, a mai adancit, a mai largit, ba chiar a mai adus si niste vrajitori, poate i-au blestemat vecinii invidiosi izvoarele atat de generoase pana atunci.

Niciun moment nu s-a gandit ca pur si simplu au secat. De atata chin si jale s-a stins omul nostru cu zile. Dar nici pana in ultimul moment n-a acceptat sa isi stinga setea in alte fantani.

(Sursa imaginii in DeviantArt.com)