Cheamă-mă, cheamă-mă

În mijlocul lanului de grâu

(rolurile se schimbă)

Şi-acolo lasă-mă de mână.

Am plecat la râu.

Cu un sân pe jumătate ieşit

Am şi uitat cine-a tropăit

pe trupu-mi uitat de iubit.

Furtunile, furtunile m-au slăvit

astăzi ca al lor ultim zeu împăiat.

Vibrez…

Fulgerele mi-au făcut coroană

Şi e bine-n durere, căci sunt vie, aproape de vârf.

Dar tu m-ai doborât… în tine.

Ai venit,

Te-ai întors, iubite.

Acum lasă-mă să te adulmec,

Să-mi amintesc mirosul.

Şi tot aşa pe cărare

Să mă întorc la tine

Şi să uit, să neg pentru un timp

destinul sirenei, dincolo de nisip.