Fiind băiet, cutreieram adesea atît cărările literare ale unei biblioteci care lupta permanent să acapareze total apartamentul de bloc în care locuiam, dar și explozia senzorială a diferitelor mîncăruri moldovenești. Deh, ce să zici despre un copil care la patru ani credea că delicios este denumirea unui cîrnat de casă bine prăjit? M-am convins devreme că-s „hăpcău” și mi-am asumat chestia asta cam în tot ceea ce fac.

Din timpurile acelea datează pasiunea mea pentru felul în care gastronomia se împletește cu literatura. Da, da, nu rîdeți! La vremea la care copiii au ca eroi de basm pe Făt Frumos sau pe Hulk (mai nou), eu trăiam transfigurat proie...