Freamat....in fiecare dintre noi ''zace'' un
freamat simplu si profund, un freamat ce naste sentimente
nostalgice sau chiar ganduri interzise. Precum freamatul iubirii si
al sufletului impacat, dorinta fiecarui om, dupa parerea mea, ar
trebuie sa fie: Sa fie in stare sa-si poata vedea inauntrul inimii
pentru a putea impartasi si celorlalti ''lumina''
launtrica!
Te-aştept diseară-n micul
paradis,
Să retrăim frumosul nostru
vis.
În păr vei purta mereu o
floare,
Eu cu inima tot arzătoare.
Tu... Cea mai frumoasă dintre
fete,
Să-mi spui vorbe dulci, să mă
îmbete,
Iubirea ta inima să-mi
frângă,
Ochii fericiţi acum să-ţi
plângă.
Te strâng în braţe, te voi săruta,
Aprins tot trupul ţi-l voi frământa
Aprins tot trupul ţi-l voi frământa
Şi-n aşternut vom cădea pe
rând,
Având doar iubirea noastră-n
gând.
Ne vom iubi mai pătimaş ca
ieri
Amândoi iubirii prizonieri,
Gura ta-n săruturi să mă
piardă,
Trupul de dorinţă să îmi
ardă.
Strânşi în braţe, de necazuri să
uităm,
De clipa asta să ne bucurăm
Şi de acum mereu să ne iubim,
Cu gând la paradisul ce-l traim...Şi de acum mereu să ne iubim,
Cu gand la tot ce simtim,
Un gand, un freamat, si un dor...
Mi-e sete de a ta iubire
Vreau un izvor!
