Adevarat! Toti dintre noi ne putem mandrii,
sau doar sa visam la un spatiu mirific, generos cu noi si cu
dorintele, visele, cat si nevoia de a ne refugia in propria poveste
pentru a auzi...iar si iar soaptele linistei
noastre!
Plecam undeva intre stele,
Un spatiu atat de restrans
In care doar palmele mele
Se-apuca de plans...
Lumina se scurge pe ele,
O ploaie pe frunze trecand,
Plecam undeva intre stele,
Cadem de acolo pe rand.
Si eu si cu cine mai este,
Si tu si cu cine mai vrei,
Plecam undeva in
poveste,
Trecand imbatati pe alei.
Trecand imbatati pe alei.
Plecam intre ziua si noapte,
Ne-ascundem intre strigat şi
soapte
Visam, ...auzim,....credem!
Doar noi doi putem izbavi....
Visam, ...auzim,....credem!
Doar noi doi putem izbavi....
