Cum spune si titlul......Oare noi oamenii am putea sa ne
vedem?...si nu oricum, ci sa ne vedem bunatatea, linistea launtrica
sau pacea interiara, sufleteasca?
Numai fiecare dintre noi stie acest raspuns , sau e pe
cale sa afle acest lucru, poate nesemnificativ la prima vedere, dar
foarte important cand stim!
Sufletul....e precum, daca pot spune asa
''acumulatorul'' vietii noastre si a glastrei care nu se pierde
niciodata!
Sentimentele noastre de zi cu zi, precum cele acumulate
de-a lungul vietii, ''curg'' precum o ''cascada'' nesfarsita in
albia raului sufletesc. Toti dintre noi, cred ca aceasta viata e
trecuta si traita cu intensitate de fiecare, dar nu cred ca este
asa, ci toti avem de invatat, trait, cat si de iubit, si nu numai
in aceasta nesfarsita aurora a timpului.
Sufletele noastre par inchise, inclestate, in trupul
asa-zis ''plin'' de experientele trecutului si
prezentului.....
Insa toti trebuie sa ne privim sufletul, sa descoperim
in fiecare zi ''acel strop'' de liniste, iubire de aproape cat si
credinta de a merge mai departe cu bine! Aceasta ''carte'' necitita
in totalitate, merita micul nostru efort fizic!
Si cum am mai spus: Nu-ti crea iluzii pentru a avea
deziluzii!
