Cum spune si titlul......Oare noi oamenii am putea sa ne vedem?...si nu oricum, ci sa ne vedem bunatatea, linistea launtrica sau pacea interiara, sufleteasca?
Numai fiecare dintre noi stie acest raspuns , sau e pe cale sa afle acest lucru, poate nesemnificativ la prima vedere, dar foarte important cand stim!
Sufletul....e precum, daca pot spune asa ''acumulatorul'' vietii noastre si a glastrei care nu se pierde niciodata!
Sentimentele noastre de zi cu zi, precum cele acumulate de-a lungul vietii, ''curg'' precum o ''cascada'' nesfarsita in albia raului sufletesc. Toti dintre noi, cred ca aceasta viata e trecuta si traita cu intensitate de fiecare, dar nu cred ca este asa, ci toti avem de invatat, trait, cat si de iubit, si nu numai in aceasta nesfarsita aurora a timpului.
Sufletele noastre par inchise, inclestate, in trupul asa-zis '