Iata ca si vremea rea e aducatoare de
speranta si relaxare! Da! ...asa este! Cum nimeni nu mai dadea vreo
speranta de revenire spirituala si mentala, de a evada din
''cusca'' nesfarsita a vremii si problemelor zilnice,...uzuale...,
am avut prilejul si placerea de a sta de vorba, chiar si telefonic,
cu o persoana draga si plina de viata si foarte comica,...cu o
prietena,...cum toata lumea si-ar dori sa aiba alaturi, dar putini
au parte!
Si cum convorbirea era una de taina,...si
presarata cu actiuni petrecute de-a lungul zilei,...aceasta, fara
a-si da seama, mi-a transmis prin cuvinte simple, uzuale, vorbite
de noi toti,...rezultatul si ispiratia potrivita si perfect
nuantata, zic eu,...a acestei poezii de inima
buna!
Deci, intr-o concluzie simpla si bine
gandita....poezia de fata are doi autori: un autor sau mai bine
spus, o autoare, cu idei noi asupra poeziei de suflet, iar celalalt
autor, adica eu, prin compunerea si publicarea acestei
opere!
Va multumesc tuturor pentru secundele, sau
minutele acordate, uitandu-va si citind aceste postari de suflet
implinit!
O VARA FRUMOASA VA DORESC!!!
Printre castele gri si reci...... stau în
extaz,
Atent le privesc.... fara
ragaz,
Cu zecile de pietre sfinte...
Din mare si pana in
amurgite....
Iubirea e asternuta,
In marea de cristal...
Te caut si mi-e dor,
De chipul tau....amor,
Ma bantuie primejdia,
De-a nu te mai vedea...
Te astept....te astept
.........Alung primejdia rea!
Ti-astern acasa, un covor de
flori,
Ca pe el sa pasesti cand vii la
mine......
Sa te sarut si mana ti-o voi
tine
Cu inima cuprinsa de fiori.
Tu imi vei oferi doar
fericire
Cu toata bucuria
inimii..........
Si toata frenezia patimii,
Iar eu tie pe veci numai
iubire.
Si doar cu iubire sa ne
imbatam,
Gura ta aprinsa sa fie pahar,
Cand trupurile ni le cautam.
......................................
Am să iti soptesc mereu ca te
iubesc,
Si iti voi sopti intruna, iar si
iar,
Iubesc sa te iubesc si te
doresc....
