Găluşcă şi Dovlecel
Erau doi pisoi la fel
Frăţiori, chiar semănau
Şi bine se-nţelegeau!
Unul era-nnebunit
Să înghită doar
găluşte;
Celălalt, printre
dovleci
Alerga doar după muşte.
Se jucau doar împreună,
Prieteni buni,
nedespărţiţi,
Zăpăceau pe toată
lumea,
Pe toţi ne scoteau din
minţi.
Ziua-ntreagă
se-alergau,
Săreau şi se zbenguiau,
Erau plini de energie,
Parcă aveau volţi o mie!
Ce râset, ce veselie,
Când se-ascund sub pălărie,
Câteodată îi privesc
