Ninge-afară şi e
noapte,
Fata mică-i obosită,
Doarme-adânc sub
plăpumioară
Şi visează-o păpuşică.
Ia priviţi-o pe
micuţa
Ce visează, ca-n
poveste,
Cum că zâna bună-apare
Şi dorinţa
i-o-mplineşte.
Iar în vis, zâna
o-atinge
Cu bagheta fermecată
Uite-acuma ţine-n braţe
Păpuşica mult visată!
Dar se face
dimineaţă
Şi fetiţa se trezeşte
Îşi aduce-aminte visul
Şi clipind din ochi,
zâmbeşte
Dar aici, ce-i? Pe
pernuţă…
Amuţeşte de mirare
Căci mânuţa ei găseşte
O păpuşă zâmbitoare,
O priveşte
fericită,
E de
neînchipuit
Mititica îşi dă seama :
Zâna, visul
i-a-mplinit!
Secret mare-ţi spun:
atuncea
Când dorinţa ta e mare,
Universu’ntreg lucrează
Ca s-o pună-n aplicare
Căci minunile
există,
Trebuie-n ele să crezi,
„Zâne bune”-s
pretutindeni,
