Gărgărel şi Gărgărici,
Doi pui mici de gărgăriţă,
Cât era ziua de lungă,
Se jucau în grădiniţă.
Doi pui mici de gărgăriţă,
Cât era ziua de lungă,
Se jucau în grădiniţă.
Se-alergau din floare-n floare,
Se-ntreceau ca la
concurs,
Nu simţeau cum trece timpul
Şi soarele a apus.
Nu simţeau cum trece timpul
Şi soarele a apus.
Iată însă, vine vremea
Ca cei doi mici gărgărei
Să se-ndrepte către şcoală
Cu cei de-o vârstă cu ei.
Să se-ndrepte către şcoală
Cu cei de-o vârstă cu ei.
Gărgărel era cuminte,
Foarte-atent şi silitor,
Gărgărici – mai zăpăcit,
Credea că totu-i uşor!
Gărgărici – mai zăpăcit,
Credea că totu-i uşor!
Iată, anul s-a sfârşit
Clasamentul e ad-hoc
Gărgărel e premiant,
Gărgărici – pe-ultimul loc!
Gărgărel e premiant,
Gărgărici – pe-ultimul loc!
“De la anul, ştiu cum facem:
Învăţăm doar împreună”
Spune Gărgărel zâmbind
“Şi-o să meargă totul strună!
Spune Gărgărel zâmbind
“Şi-o să meargă totul strună!
Ne întrecem la ştiinţe,
Matematici, cunoştinţe
La citire, scriere,
Chiar şi la compunere!”
La citire, scriere,
Chiar şi la compunere!”
Iar în anul următor
Hai, răspunde: ştii tu?
Ghici!
Cine-i cel mai bun şcolar?
Gărgărel sau Gărgărici?
Cine-i cel mai bun şcolar?
Gărgărel sau Gărgărici?
Sigură-s că ştiţi răspunsul:
Cei doi învăţau la fel
Gărgărel pe locu-ntâi,
Gărgărici, la fel şi el!
Gărgărel pe locu-ntâi,
Gărgărici, la fel şi el!
Oare este o minune,
Gărgăriciul cel codaş
Să atingă locu’ntâi,
Cel pentru elevi fruntaşi?!
Cu ambiţie şi muncă,
Poţi ajunge unde vrei
Asta nu este magie,
Întreabă-i pe gărgărei!
Să atingă locu’ntâi,
Cel pentru elevi fruntaşi?!
Cu ambiţie şi muncă,
Poţi ajunge unde vrei
Asta nu este magie,
Întreabă-i pe gărgărei!
